Acasa     Scrieri Cateva aspecte legate de savarsirea Sfintelor Taine

Cateva aspecte legate de savarsirea Sfintelor Taine

Cateva aspecte legate de savarsirea Sfintelor Taine:

BOTEZUL

Botezul este cea dintâi taină a Bisericii Ortodoxe, este poarta de intrare în Creştinism.
Această taină se săvârşeşte, de obicei, la 40 de zile după naştere şi este întemeiată de către Mântuitorul Hristos prin cuvintele: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh“ (Matei 28, 19). Botezul este de o importanţă vitală pentru intrarea în Împărăţia divină, precum grăia Mântuitorul către învăţatul Nicodim: „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.
Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este" (Ioan 3, 5-6). Botezul creştin a fost prefigurat din Vechiul Testament prin: tăierea împrejur a celor de parte bărbătească (a opta zi după naştere), trecerea poporului ales prin Marea Roşie la eliberarea lor din robia egipteană şi prin botezul pocăinţei săvârşit de Sf. Ioan la Iordan. În perioada de început a Creştinismului, Botezul se administra mai ales celor maturi, atât pentru că lor le era adresată propovăduirea Sfinţilor Apostoli. Sfântul Irineu, născut pe la anul 176, mărturiseşte: „Hristos a venit să mântuiască pe toţi oamenii şi anume, zic, pe toţi care dobândesc de la El naşterea a doua pentru Dumnezeu, pe prunci şi pe cei mici, pe tineri şi pe bătrâni."

Pentru Taina Sfântului Botez sunt necesare:

-dialogul pregatitor pentru botez (cateheza)

-spovedania parintilor si nasilor

-o lumânare

-certificatul de naştere (copie)

- ulei măsline sau floarea soarelui

- pânză mare albă (crâșna) sau un prosop mare alb

- prosop și sapun pentru preot

- un rând de haine noi, cu care va fi îmbrăcat copilul după Botez

- naşii să fie membrii ai Bisericii Ortodoxe

- naşii să poată rosti Simbolul credinţei (Crezul)

programarea se anunţă direct la biserică înainte/ după sfintele slujbe

Taina Cununiei

Legătura naturală rânduită de Dumnezeu între bărbat şi femeie deja în grădina Paradisului a fost ridicată la rangul de taină de către Hristos Domnul.

Prin participarea la nunta din Cana Galileii Mântuitorul a sfinţit legătura tainică între soţ şi soţie.

Sfântul Apostol Pavel ne descoperă prin Duhul Sfânt despre această comuniune: „Taina aceasta mare este, dar eu zic în Hristos şi în Biserică“ (Ef. 5, 32).

Pentru Taina Cununiei sunt necesare:

-mirii să fie căsătoriţi civil -Certificatul de căsătorie civilă (copie),

-să fie membrii ai Bisericii Ortodoxe

-să participe la o pregătire religioasă pentru Taina Cununiei: dialog şi spovedanie cu preotul (cateheza)

-două lumânări şi verighetele

-cozonac sau paine si vin

-naşii sa fie membrii ai Bisericii Ortodoxe şi sa fie cununaţi religios (în biserică)

Nu se fac nunţi în următoarele zile şi timpuri de peste an:

-în timpul dintre Crăciun si Bobotează, precum şi în ajunul tuturor praznicelor împărăteşti.

- în cele patru posturi de peste an, ca şi în toate zilele de post din cursul anului: miercurea şi vinerea,

-Ziua Inaltarii Sf.Crucii (14 septembrie),

-Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august),

-în săptămâna brânzei (sau săptămâna albă), care este socotita ca vreme de pregătire pentru post.

- în săptămâna luminată (dintre Duminica Paştilor şi Duminica Tomii),

-in Duminica Rusaliilor,

Există o rânduială bisericească la împlinirea a 25, 50 si 75 de ani de căsătorie.

Împlinirea a 25 de ani de împreună vieţuire este numită „cununia de argint“,

cea de la împlinirea a 50 de ani de căsătorie poartă numele de „cununie de aur“,

iar la împlinirea vârstei de 75 de ani de căsătorie, este numita „cununie de platină“.

Biserica Ortodoxă îngăduie cu pogorământ trei căsătorii.

Biserica face acest lucru pentru a nu lăsa pe cei care au divorţat şi trăiesc împreună, să viețuiască în păcat, fără binecuvântarea lui Dumnezeu.

Pentru a doua sau a treia cununie se solicită diespensa de la episcopul locului.

A patra căsătorie este oprita cu desăvârşire în Biserica Ortodoxă.

Autor: Pr Ispas Ruja